Există orașe pe care le locuiești și există orașe care te locuiesc toată viața. Pentru actrița Rodica Mandache, Iașul nu este doar locul în care s-a născut. Este rădăcina sufletului ei, locul care i-a dat credință, teatru, memorie și felul de a privi lumea.
Într-un interviu emoționant acordat emisiunii „Orașul care m-a făcut”, de la Radio România Cultural, actrița vorbește despre Iași cu o tandrețe rară, ca despre o ființă vie care a crescut odată cu ea. „Orașul Iași este ca un uriaș care te acceptă, te iubește și te ajută să nu îmbătrânești”, spune ea. O propoziție care nu descrie doar un oraș, ci o stare de spirit.
Pentru generații întregi, Iașul a însemnat cultură, literatură, teatru și emoție. Dar în mărturia Rodicăi Mandache, orașul capătă ceva mai profund: devine refugiu. Devine acel loc care te primește înapoi indiferent cât timp ai lipsit.
Actrița își amintește cu emoție prima întâlnire cu scena Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași. Avea doar câțiva ani când mama ei a dus-o pentru prima dată la teatru. De atunci, cortina teatrului a rămas pentru ea „un pașaport spre o altă lume”. Nu vorbește despre un simplu edificiu cultural, ci despre un loc care formează destine și deschide visuri.
Și poate tocmai aici stă diferența Iașului: în felul în care orașul își lasă cultura să intre în viața oamenilor încă din copilărie. Nu ca obligație, ci ca mirare.
În amintirile actriței apare și Palatul Culturii, pe care îl descrie ca pe „cutia cu daruri și haruri” a orașului. Biblioteca, carnavalurile, serile pline de farmec — toate compun imaginea unui Iași viu, elegant și profund uman. Chiar dacă orașul s-a schimbat, spune ea, frumusețea lui a rămas intactă.
Există ceva tulburător în felul în care oamenii mari vorbesc despre locurile din care au plecat. Nu cu superioritate, nu cu nostalgie artificială, ci cu recunoștință. Rodica Mandache nu idealizează Iașul. Îl iubește sincer. Iar sinceritatea aceasta se simte în fiecare amintire.
Ea vorbește despre „orașul academic și sfânt”, despre urmele lăsate aici de Mihai Eminescu, Ion Creangă, George Topîrceanu sau Mihail Sadoveanu. Nu ca despre nume din manuale, ci ca despre oameni care au făcut din Iași un spațiu al spiritului românesc.
Poate că acesta este marele adevăr despre Iași: nu îl descoperi doar mergând pe străzile lui, ci ascultând oamenii care îl poartă în inimă după zeci de ani și sute de kilometri depărtare.
În vocea Rodicăi Mandache a rămas același alint moldovenesc. Iar în cuvintele ei rămâne imaginea unui oraș care nu obosește să își iubească oamenii.
Un oraș care, cum spune chiar ea, „te ajută să nu îmbătrânești”.
