Emil Coșeru este actor de carieră, societar al Teatrului Național din Iași. Acum, la un moment dat din parcursul său, a scris o piesă. Nu oricum — într-o lună, în februarie, cu replici scurte și simple, fără dezbateri metafizice. Joi, 21 mai, de la ora 19:30, „Hârjoana” are premiera pe scena Uzinei cu Teatru.
Montarea aparține regizoarei Alexandra Bandac Marian. Alături de Coșeru, pe scenă urcă actrița Tatiana Ionesi — și, în distribuție, Iris Zaharia, elevă la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași. Scenografia este semnată de Alexandra Budianu, video design-ul de Andrei Cozlac, mișcarea scenică de Lorette Enache.
TEMĂ VECHE, OBSEDANTĂ ȘI ETERNĂ
Emil Coșeru a scris piesa în februarie, anul trecut. O lună de lucru pentru un text despre lucruri care durează de când lumea: dragoste, bătrânețe, moarte și cel care le rânduiește pe toate.
Tablou medieval. Un cuplu o amână pe Doamna în ale morții, caută să o amăgească, amăgindu-se. Cum facem noi, oamenii, îndeobște.
EMIL COȘERU, DRAMATURG ȘI INTERPRET
Coșeru vorbește despre piesă cu o claritate dezarmantă: replici scurte și simple, fără loc pentru dezbateri metafizice sau teologice. „Teatrul are nevoie de poveste, de replică, de emoție. Râsu´-plânsu´. Asta am căutat în Hârjoana mea.”
Și adaugă, cu căldura cuiva care știe ce a primit și de la cine: „Îmi iubesc piesa, îmi respect și îmi îmbrățișez colaboratoarele — regizoarea și scenografa, partenera mea și sufleurul care-ți bagă textul în cap. Mulțumesc lui Iris. Mulțumesc, Lorette! Ah, dansul!”
VIZIUNEA REGIZORALĂ
Alexandra Bandac Marian citește textul ca pe un poem despre senectute — nu lugubru, nu sentimental, ci lucid și, pe alocuri, amuzant în felul în care poate fi amuzant ceea ce doare.
Moartea, deși prezentă în substanța textului, e privită ca o veche cunoștință, mai degrabă decât ca o inamică.
ALEXANDRA BANDAC MARIAN, REGIZOARE
Cei doi bătrâni fără nume din piesă nu se confruntă cu moartea în registru tragic. Se agață de trecut — de invocările tinereții, de ritmuri atenuate, de un timp deja expirat — cu nostalgie, dar și cu o conștiință crudă a ireversibilului. „Am obosit” și „Când mi-a trecut viața” spun personajele, constatând cu umor cât de repede s-au transformat în relicve ale unei vieți ce stă să se încheie.
Regizoarea vorbește despre o neconcordanță esențială: spiritul rămâne tânăr, trupul poartă semnele devenirii. Din această fisură se naște dramatismul spectacolului. „Hârjoana pare a fi cu Moartea, dar e, în fond, cu Timpul și cu absurditatea expirării propriei vieți.”
DISTRIBUȚIE ȘI ECHIPĂ
ECHIPA SPECTACOLULUI
CUM A ÎNCEPUT
„Hârjoana” nu apare de nicăieri. În aprilie 2024, piesa a fost prezentată publicului pentru prima oară sub forma unui spectacol-lectură, în cadrul „Lecturilor³” — proiect al Teatrului Național Iași în parteneriat cu Muzeul Național al Literaturii Române Iași și revista „Alecart”. De acolo până la premiera de joi este un drum pe care Emil Coșeru l-a parcurs cu o echipă formată, pare-se, exclusiv din femei. „Doamnele parcursului meu scenic”, cum le numește el.
Ce urmează după premieră, spune Coșeru, „va fi numit debut și apoi istorie.” Rămâne de văzut. Deocamdată, joi seara, la Uzina cu Teatru, un actor ieșean face pasul în față cu o piesă scrisă de mână.
