Sunt locuri prin care trecem fără să ne oprim. Le vedem în fiecare zi, le traversăm în grabă și rareori ne întrebăm câte povești au rămas între zidurile lor. Gara din Iași este unul dintre aceste locuri. O clădire care, de mai bine de 150 de ani, privește cum oamenii vin și pleacă, fără să-și piardă propria poveste.
Totul începea într-o perioadă în care trenul însemna mai mult decât un mijloc de transport. Însemna progres, legături noi și deschiderea Moldovei către Europa. Astfel, la 20 mai 1870, era inaugurată calea ferată care lega Iașul de rețeaua feroviară europeană. Clădirea gării avea să fie finalizată în 1872.
Și nu era o clădire obișnuită. Impunătoare, cu o arhitectură neogotică venețiană, inspirată de Palatul Dogilor din Veneția, gara avea 113 camere și o lungime de aproape 134 de metri. La început, fațada sa era în nuanțe de roz, iar logia centrală era roșie. Un adevărat palat al călătoriilor, într-un oraș care își dorea să fie tot mai aproape de lume.
Dar istoria nu a adus aici doar călători și vești bune.
Prin Gara din Iași au trecut personalități, oficialități și oameni care au schimbat cursul istoriei. În timpul Războiului de Independență, țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a fost primit într-un salon special al gării, amenajat cu plante exotice și tablouri.
Apoi au venit anii grei ai Primului Război Mondial. În toamna anului 1916, când Iașul a devenit refugiu pentru autorități și pentru o mare parte a populației venite din teritoriile ocupate, gara a devenit un loc al speranței, dar și al suferinței. Aici se încerca găsirea unui adăpost pentru cei rămași fără locuință. Trenurile aduceau răniți, iar orașul devenea un imens spital.
Au urmat alte vremuri tulburi. În vara anului 1941, Gara din Iași a fost legată de una dintre cele mai cumplite tragedii din istoria orașului: Pogromul de la Iași și transporturile morții, în care mii de evrei au fost îmbarcați în trenuri, în condiții inumane. Este o pagină dureroasă care nu trebuie uitată.
Anii au trecut, gara s-a schimbat, a fost modernizată, iar orașul a crescut în jurul ei. Dar zidurile au rămas martore ale unor epoci pe care astăzi le descoperim mai ales din fotografii, documente și mărturii.
Poate că tocmai de aceea, Gara din Iași merită privită cu mai multă atenție. Pentru că nu este doar un punct pe harta transportului feroviar. Este un loc în care se întâlnesc arhitectura, istoria, memoria și destinele unor oameni.
Unele gări numără trenuri. Gara din Iași numără povești. Iar fiecare dintre ele face parte din povestea unui oraș care a văzut, a trăit și nu a uitat.
Descoperă Iașul. Uneori, cele mai frumoase călătorii încep cu o poveste despre locurile pe lângă care trecem în fiecare zi.
