Vinerea Mare la Iași: de ce trecem pe sub Sfântul Epitaf și unde o poți face în cel mai spiritual oraș al României

de Echipa Editoriala

Există o zi în an în care Iașul tace altfel. Nu e liniștea obișnuită a unui oraș, e o tăcere mai adâncă, mai veche, care coboară din zidurile bisericilor și mănăstirilor și se întinde peste tot.

Este Vinerea Mare.

Ce se întâmplă în această zi

În fiecare an, în Vinerea Mare, credincioșii retrăiesc simbolic unul dintre cele mai dramatice și esențiale momente ale creștinismului: moartea și punerea în mormânt a lui Iisus Hristos. Nu este doar o comemorare, ci o participare interioară la acest eveniment, exprimată prin gesturi ritualice încărcate de semnificație.

Cel mai cunoscut dintre ele este trecerea pe sub Sfântul Epitaf.

Ce este Sfântul Epitaf

Termenul „epitaf” provine din cuvintele grecești „epi” și „taphos”, adică „pe mormânt” , o sintagmă care păstrează vie memoria celui trecut la Domnul.  Sfântul Epitaf este un obiect de cult confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos.

De ce trecem pe sub el

Credincioșii sărută Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce așezate pe Epitaf, după care trec pe sub masă. Gestul simbolizează o coborâre în mormânt alături de Hristos — pentru că, pentru a ajunge la Înviere, trebuie mai întâi parcurs drumul suferinței și al morții.

Unii credincioși trec o singură dată, imitând unicitatea Jertfei Mântuitorului, iar alții trec de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul Domnului a șezut în mormânt.

O tradiție cu rădăcini în Moldova

Iașul nu e un spectator al acestei tradiții. E unul dintre locurile în care ea trăiește cel mai autentic. Epitafuri dintre cele mai vechi din România provin din Moldova și Bucovina. Printre ele, cel dăruit în 1490 de Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna, dar și cele din 1494 și 1504 de la mănăstirile Moldovița și Dobrovăț, județul Iași, executate din porunca marelui voievod.

Unde poți trece pe sub Sfântul Epitaf la Iași

Iașul este poate cel mai bogat oraș din România în lăcașuri de cult — un loc în care istoria și credința se împletesc la fiecare colț de stradă. Iată câteva dintre locurile unde Vinerea Mare capătă o dimensiune aparte:

Catedrala Mitropolitană, cel mai mare lăcaș de cult ortodox din România, unde Denia Prohodului adună mii de credincioși în jurul moaștelor Sfintei Parascheva.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, monument UNESCO, cu broderia din piatră unică în lume pe zidurile exterioare. O slujbă aici e o experiență care nu se uită.

Mănăstirea Galata, pe dealul cu același nume, departe de agitație, unde liniștea Vinerii Mari se simte complet.

Mănăstirea Cetățuia, cu ziduri de fortăreață și o panoramă asupra orașului care, în serile de sărbătoare, devine de neuitat.

Mănăstirea Golia, în inima orașului, cu turnul său care domină centrul Iașului de secole.

Vinerea Mare la Iași nu se vizitează. Se trăiește.

Intră într-o biserică astăzi. Treci pe sub Epitaf. Și lasă orașul ăsta vechi să-ți spună, în felul lui, povestea cea mai importantă.

S-ar putea sa-ți placă și