Unde se află Castelul Sturdza
Situat la jumătatea distanței dintre Roman și Târgu Frumos, Castelul Sturdza de la Miclăușeni se află la aproximativ 60 km de Iași. Mănăstirea Miclăușeni este vecină cu castelul, iar vizitarea bisericii din curtea mănăstirii poate fi o primă etapă în descoperirea acestui loc plin de istorie. Ne-am plimbat pe lângă castel, unde muncitorii erau ocupați cu renovările. Detaliile arhitecturale exterioare sunt impresionante, iar norocul ne-a zâmbit, permițându-ne să vizităm interiorul, despre care vom vorbi mai în detaliu.
O istorie plină de succesuri și provocări
Istoria Castelului Sturdza începe în jurul anului 1410, când domnitorul Alexandru cel Bun a dăruit moșia lui Miclăuș, un mare dregător. După moartea acestuia, moșia a fost numită Miclăușeni. De-a lungul timpului, domeniul a fost transmis mai multor familii, dar numele a rămas în memoria localnicilor.
În începutul anilor 1600, vistierul Simion Stroici a construit un conac, care a fost baza castelului de astăzi. În 1697, domeniul a intrat în patrimoniul familiei Sturdza, iar conacul a fost reconstruit de vornicul Ioan Sturdza în stil baroc, având 10 camere pe fiecare etaj. Fiul său, Dimitrie, a reconstruit biserica din curte, iar Alecu Sturdza, nepotul lui Dimitrie, a amenajat un parc englezesc de 42 de hectare și a extins biblioteca familiei.
După decesul lui Alecu în 1848, moșia a fost condusă de soția sa, Catinca, iar mai târziu de fiul lor, George Sturdza, care s-a căsătorit cu Maria Ghica.
Transformarea Conacului în Castel
George și Maria, după o călătorie de nuntă prelungită în Europa, au decis să construiască un castel inspirat de stilurile arhitecturale franceze, belgiene și locale. Construcția, care a început în 1880 și s-a finalizat în 1904, s-a desfășurat pe parcursul a 24 de ani, devenind unul dintre cele mai frumoase castele din România. Castelul adăpostea o bibliotecă impresionantă și colecții de artefacte valoroase.
Zilele de glorie
Castelul a fost locuit de George, Maria și fiica lor, Ecaterina. În timpul evenimentelor istorice, castelul a jucat un rol important: în 1907, George a sprijinit cererile țăranilor de pe moșia sa. În Primul Război Mondial, castelul a fost transformat în spital, Maria și Elisabeta având grijă de răniți.
După 1944, Ecaterina a fost nevoită să părăsească castelul, iar în 1947, moșia a fost lăsată în grijă Episcopiei Romanului.
Soarta Castelului după al doilea Război Mondial
După război, castelul a suferit distrugeri severe. Soldații ruși și localnicii au prădat bunurile valoroase, iar clădirea a fost folosită ca depozit militar și apoi ca centru de plasament pentru copii cu probleme mintale. Această utilizare improprie a dus la degradarea gravă a castelului.
În 2001, castelul a fost reabilitat parțial, dar marea renovare a început în 2003, cu fonduri europene, având ca scop restaurarea sa la strălucirea de altădată.
Arhitectura și detaliile interioare
Arhitectura castelului este impresionantă, rivalizând cu cele mai celebre clădiri din România, cum ar fi Castelul Peleș. Blazonul familiei Sturdza, care reprezintă un șarpe încolăcit pe o cruce, este un element recurent în designul castelului.
Detaliile interioare, inclusiv picturile realizate de Maria Ghica, aduc un plus de valoare. Fiecare cameră are caracteristici unice, iar sobele sunt personalizate pentru fiecare spațiu. Aceste elemente fac din Castelul Sturdza o destinație de vis pentru iubitorii de istorie și arhitectură.
Astfel, Castelul Sturdza de la Miclăușeni rămâne un popas de poveste, unde trecutul și prezentul se împletesc armonios, promițând vizitatorilor o experiență de neuitat.
